Investiții pentru viitor: Școlile, nucleul comunității

O discuție obiectivă despre prioritățile privind educația

Investițiile în educație joacă un rol crucial în dezvoltarea comunităților moderne, iar calitatea spațiilor în care elevii învață și capacitatea acestora de a răspunde nevoilor utilizatorilor săi este crucială. Modernizarea școlilor și adaptarea lor la cerințe actuale implică nu doar îmbunătățirea infrastructurii, alinierea la normele de igienă, exploatarea și utilizarea, dar și înțelegerea modului în care utilizatorii, atât elevii, cât și toți membrii corpului profesoral interacționează și utilizează spațiul destinat educației.

Adaptarea spațiilor educaționale presupune nu doar introducerea tehnologiei moderne în sălile de clasă, ci și reconfigurarea abordării asupra spațiilor și aplecarea spre flexibilizarea acestora, încât să poată susține atât învățarea activă, cât și interacțiunea socială dintre elevi.

Încercând să urmărim perspectiva administrației locale, din poziția de finanțator și investitor al proiectelor din segmentul educațional de stat, domnul Marcel Emil Sas-Adăscăliții, primarul municipiului Marghita, județul Bihor, ne oferă o privire de ansamblu asupra modului în care investițiile în spațiile educaționale de stat sunt gândite și implementate pentru a sprijini viitorul comunității.

Cum vedeți rolul administrației publice în stabilirea priorităților și asigurarea calității spațiilor de educație?

Orice primar își dorește ca pentru copiii propriilor cetățeni să livreze un spațiu de învățământ adecvat pentru o educație cât mai eficientă. Când un copil vine la școală, ar trebui să beneficieze de condiții igienice, o școală modernă și mijloace de predare eficiente, care să faciliteze o învățare mai rapidă. La urma urmei, ei reprezintă viitorul nostru.

Cum ați ajuns să vă implicați în mod direct în modernizarea școlii din Marghita și care a fost motivația dumneavoastră pentru acest demers?

Am fost director de școală 14 ani. Inițial, mi-am început cariera de director într-un liceu, Colegiul Național Octavian Goga, care în 2011 a avut loc un fenomen de comasare prin absorție și am preluat în administrare și această instituție, care era Școala Generală. La vremea respectivă, finalizasem deja reabilitarea liceului și mi-am dorit ca, odată cu preluarea acestei instituții în administrare, să ajung să administrez și să reabilitez școala în condiții mult mai moderne.

Astfel, am reușit să obținem fonduri europene pentru reabilitarea ei și acum pot să zic că în final se livrează un produs foarte benefic și foarte eficient copiilor.

Care sunt principalele diferențe între nevoile elevilor de astăzi și cele ale generațiilor anterioare, și cum se reflectă aceste nevoi în proiectarea spațiilor educaționale?

Față de generațiile anterioare, care o dată cu evoluția tehnologiei s-au îndepărtat de bibliotecă, (biblioteca fiind un spațiu existent în fiecare instituție ) am început acest concept încă de când am condus liceul și l-am reabilitat și atunci am făcut prima bibliotecă din județul Bihor cu fotolii puf. Astfel, am ajuns, de la situația în care nu existau cereri pentru bibliotecă, la cea în care toate clasele să-și facă planificări cu o lună, două înainte, pentru a desfășura cursuri sau anumite activități în bibliotecă.

Am implementat același concept și în prezent. Mai mult, am ajuns să gândim și spații de socializare pe căile de acces, ceea ce este necesar imperios, deoarece odată   cu dezvoltarea tehnologiei, copiii evită să mai socializeze, interacționând mai mult prin intemediul telefonului mobil. În acest fel, reușim să stimulăm copiii să se adune în grupuri și să socializeze mai mult verbal decât online.

Cum reușiți să integrați tehnologia în școală, păstrând totuși echilibrul și încurajând elevii să-și petreacă pauzele mai activi din punct de vedere social?

Mijloacele actuale de predare sunt diferite și necesită o implementare a lor în fiecare sală de clasă. Avem videoproiectoare, avem ecrane, chiar și camere de supraveghere, chiar și sonorizarea din coridoare și din pauze. 

De regulă, copiii din generațiile anterioare, când nu aveau muzică în pauze, se limitau să-și petreacă timpul tot în sala de clasă. Conform normelor de igienă, se solicită aerisirea sălii de clasă, mai ales pe timp de iarnă, când este indicat ca elevii să se ridice de pe scaun și să iasă din sala de clasă. Faptul că am conceput ca în spațiile comune, în coridoare, să existe difuzoare cu muzică ambientală, îi determină pe copii să-și petreacă timpul liber din pauze pe coridor și, totodată, să se deconecteze de la ora de curs, care este rigidă. Astfel, am implementat un concept de relaxare și de socializare.

Observăm că în mare parte școlile de stat tind către o paletă cromatică sobră și neutră. Care este opinia dumneavoastră referitoare la prezența culorilor în mediile dedicate educației?

Coloristica aplicată și diversitatea combinațiilor de culori în spațiile din instituție, au efecte psihologice asupra copiilor, pentru că știm cu toții că orice culoare ne influențează gândirea și comportamentul. Iar conceptul pe care l-am folosit în coloristică contribuie pozitiv la stimularea gândirii, relaxarea și capacitatea de concentrare a elevilor.

Care sunt sentimentele dumneavoastră acum, când proiectul este finalizat și elevii se pot bucura de noul spațiu educațional?

Din perspectiva mea, acesta este unul dintre proiectele mele de suflet. M-am implicat personal în fiecare aspect al proiectului, de la sălile de clasă și căile de acces, până la fiecare schimbare în amenajarea spațiilor. Mi-am dorit să oferim și elevilor de învățământ primar și gimnazial aceleași condiții de care beneficiază cei de la liceu. Această clădire era, de fapt, printre ultimele din zonă care nu fusese renovată.

Este proiectul meu de suflet și sunt foarte încântat și mulțumit de ceea ce s-a finalizat.